Intrebari si raspunsuri

Tuberculoza este o maladie infecţioasă periculoasă, care, dacă nu este depistată la timp şi nu este tratată adecvat, poate duce la pierderea capacităţii de muncă, la invaliditate şi la deces. Tuberculoza este cunoscută încă din antichitate. Cel mai frecvent tuberculoza afectează plămînii (tuberculoza pulmonară), însă poate afecta şi alte organe (tuberculoza oaselor şi a articulaţiilor, tuberculoza renală, tuberculoza ganglionilor limfatici, tuberculoza aparatului urogenital, tuberculoza pielii, a ochilor etc.). Anual în toată lumea se îmbolnăvesc de tuberculoză peste 8 milioane de oameni.

Tuberculoza este provocată de micobacteria tuberculozei (Mycobacterium tuberculosis) numită şi bacilul Koch în numele medicului Robert Koch, care a descoperit agentul patogen al maladiei.

Este un microorganism neobişnuit de viabil, care îşi păstrează proprietăţile la uscare, congelare, după prelucrarea cu alcool, acid şi alcalii. Lumina directă a soarelui, temperaturile ridicate şi substanţele care conţin clor distrug rapid bacteriile. Cel mai mare risc de contaminare cu tuberculoză reprezintă încăperile închise, umede şi neaerisite.

Tuberculoza poate fi transmisă numai prin aer de la bolnavul de tuberculoză pulmonară infecțioasă, care nu primește tratamentul. Un astfel de bolnav elimină în aer aerosoli care conțin micobacterii de tuberculoză prin tuse, strănut, scuipat sau cînd vorbeşte. Acestea se găsesc în aer timp îndelungat, mai ales, în încăperi strîmte, întunecoase şi neaerisite. Astfel, micobacteriile ajung în plămînii persoanelor care inspiră aerul contaminat. În cazul altor forme de tuberculoză bacteriile nu se elimină şi infectarea este exclusă.

Copiii, asemeni maturilor, pot fi infectaţi cu tuberculoză prin inspirarea aerului infectat cu micobacteria tuberculozei. Copiii sugari sau cei de vîrstă mică deseori sunt infectaţi în cadrul familiei sau de la persoanele apropiate, vecini.

A fi infectat nu înseamnă a fi bolnav. Aproximativ o treime din populaţia lumii este infectată cu tuberculoză.

Un matur sau un copil infectat nu poate fi neapărat considerat bolnav de tuberculoză.

Majoritatea persoanelor infectate nu se îmbolnăvesc de tuberculoză deoarece sistemul lor imun distruge infecţia. Se îmbolnăvesc doar 5-10% din persoanele infectate. De obicei, alţi factori sporesc slăbirea sistemului imun, asemeni infecţiei HIV, traiului în locuinţe înguste, umede şi reci, subnutriţiei, condiţiilor nefavorabile de muncă şi stresului, şi contribuie la procesul de îmbolnăvire.

Orice persoană se poate îmbolnăvi de tuberculoză, indiferent de statutul social şi starea materială.

Celui mai mare risc sunt expuse:

• persoanele care se află în contact permanent cu bolnavii de tuberculoză pulmonară infecțioasă;
• persoanele cu imunitate scăzută, cauzată de subnutriţie şi condiţii nefavorabile de viaţă, afecţiuni cronice;
• persoanele infectate cu HIV;
• fumătorii activi; persoanele care consumă alcool şi/sau droguri;
• copiii nevaccinaţi contra tuberculozei.

• Micobacteriile tuberculozei distrug ţesutul pulmonar, ducînd la invaliditate gravă a bolnavilor şi la deces.
• Boala poate evolua latent timp îndelungat şi, dacă persoana nu este obişnuită să acorde atenţie stării generale nesatisfăcătoare a organismului, ea va solicita asistenţa medicală cu întîrziere, ca urmare tratamentul fiind de o durată mai lungă şi necesitînd mult mai multe eforturi. Drept consecinţă, tratamentul ar putea fi ineficient.
• Bolnavul cu tuberculoză pulmonară infecțioasă nesupus tratamentului poate infecta timp de un an de la 10 la 15 persoane. Unui risc sporit sunt supuşi membrii familiei bolnavului şi alte persoane care se află adesea sau permanent în anturajul lui.

Cel mai frecvent tuberculoza afectează plămînii. Principalele simptome ale tuberculozei pulmonare sunt:

• Tuse cu spută mai mult de 3 săptămîni;
• Febră timp de o săptămînă fără o cauză evidentă, frisoane;
• Dureri în regiunea cutiei toracice;
• Hemoptizie (sputa cu sînge eliminată prin tuse);
• Scădere bruscă în greutate;
• Pierderea poftei de mîncare;
• Astenie permanentă, oboseală;
• Dispnee la efort fizic;
• Transpiraţii excesive, mai ales noaptea.

În nici un caz nu iniţiaţi un auto-tratament, nu pierdeţi timpul. ÎN CEL MAI SCURT TIMP SOLICITAŢI ASISTENŢA MEDICULUI DE FAMILIE. Medicul va dispune trimiterea dumneavoastră pentru examinări la ftiziopneumolog. Numai specialistul poate prescrie un tratament adecvat. Nu trebuie să vă sperie diagnosticul „tuberculoză". Un tratament precoce este şansa dumneavoastră de a Vă vindeca.

Dat fiind specificul organismului tuberculoza la copii se manifestă diferit comparativ cu adulţii. Deseori, copiii nu prezintă manifestări locale ale tuberculozei, ci doar simptome generale ale bolii: oboseală, lipsa poftei de mîncare, pierderea greutății corporale, febră periodică pînă la 37,1 -37,5°, mărirea ganglionilor limfatici în zonele gîtului, bărbiei, subsuorilor, cubitală, inghinală. Deseori, copiii nu au plîngeri cu privire la starea lor generală. Părinţii ar trebui să se alerteze atunci cînd:

• copiii mici nu mai cresc ponderal sau slăbesc, devin indolenţi, capricioşi;
• copiii de vîrstă şcolară obosesc frecvent, devin somnoroşi în rezultatul efortului fizic, se plîng de dureri de cap şi nu reuşesc să se concentreze la lecţii, devin irascibili;
• copiii de diferite vîrste sunt deseori afectaţi de maladii acute ale căilor respiratorii, după acestea se restabilesc greu continuînd să aibă febră.

La manifestarea simptomelor menţionate, trebuie solicitată de urgenţă asistenţa medicului de familie. În caz contrar, infecţia se va răspîndi, iar tuberculoza va afecta alte organe. Medicul de familie va examina copilul şi, în caz de necesitate, va dispune trimiterea copilului la ftiziopneumolog.

Cei mai sensibili faţă de tuberculoză sunt copiii pînă la vîrsta de 3 ani, în special în primul an de viaţă. La această vîrstă capacitatea de autoprotecţie a organismului este slab dezvoltată, astfel la infectarea cu micobacteria tuberculozei, boala se dezvoltă rapid, deseori provocînd decesul.

În deosebi sunt predispuşi la infecţie copiii şi adolescenţii la vîrsta de 10-11 şi 14-15 ani, faptul fiind cauzat de creşterea rapidă şi schimbările hormonale din organismul copilului (perioada prepubertană şi pubertană) care scad rezistenţa sistemului imun.

Factorii ce contribuie la apariţia tuberculozei la copii:

• Contactul în cadrul familiei cu bolnavii de tuberculoză pulmonară infecțioasă;
• Alte infecţii (pneumonie, infecţii virotice etc.);
• Reducerea sezonieră a rezistenţei organismului la infecţii (primăvară, toamnă);
• Alimentarea incorectă a copilului (surplus de glucide, neajuns de protein.

Un astfel de vaccin există. Vaccinul se numeşte BCG (bacilul Calmette-Guerin). Deşi vaccinul nu scuteşte copilul de probabilitatea îmbolnăvirii cu tuberculoză, el trebuie efectuat, deoarece protejează de formele letale ale maladiei, asemeni meningitei tuberculoase, tuberculozei miliare.

Toţi copiii sunt vaccinaţi în ziua 3-ea - 4-a de viaţă, şi revaccinaţi la vîrsta de 6-7 ani. Vaccinul BCG este aplicat sub piele pe umărul stîng. În acest loc, după 4-6 săptămîni trebuie să apară o mică umflătură (infiltraţie) cu dimensiunea de 3-8 mm, în centrul căreia, ulterior, apare o plagă mică. Umflătura nu trebuie unsă, lipită cu plasture sau acoperită cu pansament. Cu timpul plaga se va acoperi cu cojiţă, sub care la vîrsta de un an va apărea o cicatrice mică. Vaccinarea poate fi considerată efectivă dacă mărimea cicatricei constituie 4-8 mm. Copiii care au fost bolnavi de tuberculoză nu vor fi revaccinaţi.

Diagnosticarea poate fi efectuată prin reacţia Mantoux, care se aplică intradermal în treimea medie a antebraţului. După 72 ore este verificată reacţia organismului.

Este important ca pînă la verificare, locul de efectuare a testului să nu fie umezit cu apă sau alte lichide şi să evitaţi scărpinarea papulei de către copil. Nu ungeţi locul testului cu substanţe dezinfectante (verde de briliant, apă oxigenată ş.a.), nu lipiţi cu plasture sau aplicaţi pansament. După examinare, dacă în locul testului s-a format o rană, ea poate fi prelucrată ca orice altă rană, prin utilizarea mijloacelor tradiţionale.

Testul va fi considerat negativ dacă umflătura din jurul locului aplicării tuberculinei nu depăşeşte 5 mm în diametru - la copiii vaccinaţi cu vaccinul BCG pentru prima dată şi 10 mm - la copiii vaccinaţi repetat.

Testul este considerat pozitiv dacă dimensiunile umflăturii depăşesc 5 mm la copiii vaccinaţi cu vaccinul BCG pentru prima dată şi 10 mm - la copiii vaccinaţi repetat. Acest rezultat semnifică, că copilul a fost infectat cu micobacteria tuberculozei, dar nu este bolnav. Reacţia Mantoux este inofensivă chiar şi pentru copiii cu manifestări alergice. În Moldova acest test este efectuat anual doar la copiii cu risc înalt de îmbolnăvire.

În cazul unui rezultat pozitiv la reacţia Mantoux, lucrătorul medical, care a efectuat testul respectiv, în caz de necesitate, va dispune trimiterea copilului spre examinare la ftiziopneumolog. Nu refuzaţi examinarea ftiziopneumologului. Doar el poate diagnostica copilul dacă este sănătos, infectat, sau deja bolnav (pentru aceasta este nevoie de investigaţii suplimentare).

După efectuarea examenului ftiziopneumologul va decide dacă copilul în continuare va rămîne sub supravegherea sa sau a medicului de familie. Dacă rezultatele testului sunt pozitive şi copilul este bolnav, se va solicita internarea de urgenţă la spital şi urmarea întregului curs de tratament.

Principalele investigaţii efectuate în caz de suspectare a tuberculozei la maturi sunt: examenul medical, analiza microscopică a sputei şi radiografia cutiei toracice. Toate aceste investigaţii nu provoacă dureri şi sunt inofensive. Volumul de investigaţii este stabilit de medic.

Copiii sunt investigaţi la fel ca şi adulţii: se efectuează examenul medical, anamneză (părinţilor li se pun întrebări referitor la schimbările care au parvenit în starea fizică şi comportamentul copilului, ş.a.), analiza sputei, dacă este eliminată, radiografia cutiei toracice sau a altui organ afectat.

Tuberculoza este o maladie infecțioasă, tratamentul căreia e de lungă durată şi necesită respectarea recomandărilor medicului specialist. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Uniunea Internaţională de Control al Tuberculozei şi Maladiilor Aparatului Respirator (UNION) recomandă una dintre cele mai eficiente strategii de control al tuberculozei - DOTS (din limba engleză Directly Observed Treatment Short-course - tratament de scurtă durată sub supraveghere directă).

Tratamentul tuberculozei constă din două faze: faza intensivă şi faza de continuare (sau consolidare). Faza iniţială (intensivă) se efectuează în condiţii de spital (secţie) specializat şi durează 2-3 luni. În dependenţă de forma maladiei, în faza intensivă bolnavului îi sunt prescrise  4 sau 5 preparate  antituberculoase, dozate conform unui grafic stabilit de medicul specialist. Durata fazei intensive depinde în mare măsură de stricteţea respectării de către bolnav a prescrierilor medicului. După 2-3 săptămîni de la iniţierea tratamentului bolnavul începe să se simte considerabil mai bine. Aceasta, însă, nu înseamnă că tratamentul a fost finisat.

Ulterior, cînd bolnavul nu mai elimină micobacterii de tuberculoză prin spută şi nu prezintă pericol pentru cei din jur, este externat pentru continuarea tratamentului (la faza de consolidare) în condiţii de ambulator. Durata fazei de consolidare poate fi de 4-5 luni. În această fază bolnavului îi pot fi prescrise 2-3 preparate antituberculoase în dependenţă de schema de tratament alcătuită de ftiziopneumolog.  Aceasta fază reprezintă o condiţie obligatorie pentru vindecarea bolnavului.

Pe parcursul tratamentului se examinează periodic sputa bolnavului pentru depistarea micobacteriei tuberculozei, şi se efectuează alte investigaţii necesare. Succesul tratamentului în mare măsură depinde de respectarea recomandărilor medicului de către bolnav.  Dacă tratamentul are loc în strictă conformitate cu prescripţiile medicului, boala cedează. Pacientul care a trecut cursul integral de tratament se vindecă şi nu mai prezintă o sursă de infecţie pentru societate.

Actualmente există cîteva preparate antituberculoase eficiente care contribuie la:

• stoparea dezvoltării micobacteriilor tuberculozei;
• distrugerea micobacteriilor tuberculozei;
• prevenirea dezvoltării rezistenţei micobacteriilor tuberculozei la medicamente.

Diferite preparate antituberculoase manifestă aceste capacităţi în măsură diferită. De aceea, medicul ftiziopneumolog, după o analiza completă a stării pacientului şi a rezultatelor investigaţiilor acestuia, optează pentru o anumită combinaţie de medicamente antituberculoase. Tratamentul implică administrarea fiecărei doze prescrise sub supraveghere directă a lucrătorului medical.

Nu. Vindecarea e posibilă numai în cazul aplicării unui tratament special cu preparate antituberculoase sub supraveghere directă a lucrătorilor medicali. Auto-terapia este inadmisibilă!

• Medicamentele indicate se administrează dimineaţa, concomitent, cu 30 minute înainte de masă (dejun).
• Ingerarea medicamentelor trebuie să fie urmată de masă, în aşa mod pot fi prevenite unele simptome (cefalee, greţuri).
• Respectarea dozei şi a combinaţiei de medicamente indicate de medic, evitarea omiterii dozei sunt obligatorii.
• La apariţia unor simptome neplăcute cât mai curând vă adresaţi medicului curant pentru un tratament simptomatic. Decizia de a suspenda medicamentul îi aparţine medicului!
• Benefic este consumul de vitamine (la recomandarea medicului).

Tratamentul de lungă durată este obositor pentru unii bolnavi de tuberculoză şi, simţindu-se mai bine peste puţin timp după începerea administrării preparatelor antituberculoase, aceştia întrerup tratamentul sau nu administrează toate preparatele prescrise de medic. În aceste cazuri creşte rezistenţa micobacteriei tuberculozei la medicamentele administrate, iar pacientul devine o sursă de răspîndire a tuberculozei rezistente la medicamente. Tratarea unei astfel de forme de tuberculoză este mult mai complicată, de durată mai lungă şi nu întotdeauna duce la vindecare.

Pe parcursul tratamentului antituberculos sarcina trebuie prevenită. Dar depistarea tuberculozei la gravidă nu este un motiv pentru panică. Majoritatea preparatelor antituberculoase nu prezintă pericol pentru gravidă şi viitorul copil. Respectarea regimului de tratament de către bolnavă este o condiţie a evoluţiei normale a sarcinii şi a naşterii unui copil sănătos.

Alăptarea copilului nu poate fi o contraindicaţie pentru tratament antituberculos. Dimpotrivă, prevenirea infecţiei la copil este posibilă în cazul cînd bolnava, care alăptează, face un tratament antituberculos. Mama bolnavă, care elimină cu sputa micobacteria tuberculozei, trebuie să limiteze contactul cu copilul şi în timpul alăptării să poarte mască.

Procesul de tratament la copii, ca şi la adulţi, constă din două faze: faza intensivă şi faza de continuare (sau consolidare). Spre deosebire de adulţi, la care tratamentul în faza de continuare (consolidare) are loc în condiţii de ambulator, copiilor li se recomandă ca tratamentul să fie urmat cu internarea în spital. Tratamentul complet al tuberculozei poate dura 6-8 luni cu condiţia respectării stricte a regimului de tratament prescris de medic.

În Moldova diagnosticul şi tratamentul tuberculozei sunt gratuite.

În unele cazuri tuberculoza evoluează atît de repede încît decesul bolnavului poate surveni peste cîteva luni. În celelalte cazuri boala evoluează cronic. Acutizarea acesteia decurge foarte greu - cu febră, tuse persistentă şi dureroasă, hemoptizie. Bolnavul pierde în greutate, pierde nu doar capacitatea de muncă, ci şi capacitatea de a efectua lucrări simple în gospodărie, de a se mişca. Extenuat şi neajutorat, el poate supravieţui cîţiva ani, continuînd să infecteze pe cei din jurul său.

Bineînţeles. În primul rînd, trebuie redus numărul bolnavilor-sursa de micobacterii de tuberculoză. Pentru aceasta este necesar ca toţi bolnavii de tuberculoză să solicite la timp asistenţa medicală şi să obţină un tratament complex. Cel mai bun mod de profilaxie a tuberculozei este depistarea la timp şi tratamentul adecvat.

Totodată, fiecare om poate şi trebuie să contribuie la creşterea imunităţii organismului său. Renunţarea la anumite deprinderi vicioase, respectarea regimului alimentar, călirea organismului, exerciţiile fizice pot diminua riscul de contaminare cu tuberculoză.

Dacă în casă sunt bolnavi de tuberculoză, pentru a evita infectarea celor din jurul lui este necesară aerisirea frecventă a încăperii şi curăţarea umedă a acesteia de 2-3 ori pe zi. Bolnavul, în timpul tusei şi strănutului, trebuie să-şi acopere nasul şi gura cu o batistă sau cu un şerveţel, să utilizeze scuipătoare, care urmează a fi dezinfectate. Batistele şi şerveţelele cu spută trebuie distruse.

Copiii se îmbolnăvesc, în special, ca urmare a contactelor cu adulţii bolnavi de tuberculoză. Acordaţi o mare atenţie stării sănătăţii Dvs. şi a persoanelor din anturajul Dvs. Orice persoană care tuşeşte poate fi bolnavă de tuberculoză. De aceea, dacă ruda Dvs., colegul sau cunoscutul care are contact cu copilul Dvs. tuşeşte timp îndelungat, insistaţi ca acesta să se adreseze la medic şi limitaţi-i contactele cu copilul. Interesaţi-vă de starea sănătăţii persoanelor care vor trăi temporar în familia Dvs. sau vă vor vizita des: creşe, lucrători, reparatori ş.a. Atrageţi atenţie la persoanele din mijloacele de transport sau în locurile publice, dacă în timpul tusei şi strănutului îşi acoperă gura şi nasul cu batista, întoarceţi-vă sau distanţaţi-vă de această persoană, îndepărtaţi copilul.

Dacă în familie este un bolnav cu tuberculoză, străduiţi-vă să izolaţi nou-născutul pentru cel puţin 2 luni, evitaţi contactul bolnavului cu copilul, pînă acestuia i se va crea imunitate după vaccinarea BCG. Încăperea în care se află bolnavul necesită aerisire cît mai frecventă, de 2-3 ori pe zi este recomandată prelucrarea suprafeţelor cu substanţe dezinfectante. În timpul tusei şi strănutului bolnavul trebuie să-şi acopere gura şi nasul cu batista sau şerveţelul; sputa eliminată trebuie colectată într-un container special cu dezinfectarea regulată a acestuia. Batistele şi şerveţelele trebuie colectate şi nimicite.

Dacă mama nou-născutului este bolnavă de tuberculoză  şi elimină micobacteriile tuberculozei, contactul ei cu copilul trebuie limitat, iar în procesul  de hrănire a copilului  gura şi nasul mamei trebuie să fie acoperite cu o mască specială.

Trebuie să aveţi grijă de întărirea sistemului imun al copilului. Pentru a fi mai rezistent faţă de maladii, copilul trebuie să se alimenteze regulat şi caloric, să respecte un regim sănătos de viaţă, să facă plimbări la aer liber, să nu se extenueze.

Să reţinem următoarele: micobacteria tuberculozei se distruge repede sub acţiunea razelor solare directe, a substanţelor ce conţin clor şi la temperaturi înalte. Încăperea în care se află bolnavul cu tuberculoză necesită aerisire cît mai frecventă, de 2-3 ori pe zi este recomandată prelucrarea suprafeţelor cu substanţe dezinfectante sau detergenți.

În timpul tusei şi strănutului bolnavul trebuie să-şi acopere gura şi nasul cu batista. Sputa eliminată trebuie colectată în container special cu dezinfectarea regulată al acestuia. Batistele şi şerveţelele la fel trebuiesc colectate şi nimicite.